~Poveste :D scrisa de Andrea (cu 1 "e") pt mine :D~
...un ponei roz se plimba pe un deal. era un moment al zilei cand lumina soarelui devenea tot mai palida si parca totul era cuprins de un sentiment surd. poneiul era al nimanui. doar el si gandurile lui fantastice. avea nume dar nu si;l mai stia.. iar drumul pe care il urma era unul oarecare,fara noima. continua sa mearga pentru ca auzise ca dincolo de nicaieri este un ceva frumos, unde ratacesc mai multi ponei, poate chiar se si imprietenesc. Asa a si facut, a continuat sa respire si fara sa se intrebe ce lasa in urma a preferat sa se autoconduca entuziasmat de gandul unei destinatii fericite. intra;adevar .. dincolo de nicaieri se afla un taram strain, atat lui cat si celorlalti. Poneiul nici nu a realizat cat pamant a calcat si nici unde avea sa se opreasca dar asta nu l'a speriat. Ideea de strain nu;i provoca decat o si mai mare curiozitate, pana la urma poneiul avea o varsta frageda, o varsta specifica naivitatii si visarii. Probabil mersese ani intregi, nimeni nu avea sa stie asta, mai ales el. Uneori se mai oprea pentru cateva momente sa;si traga suflarea dar imediat dupa isi relua cursul atat de mult stabilit. Avea in minte exact tot ce urma sa faca atunci cand visul sau va prinde contur si isi va intalni semenii. El nu se simtea singur, isi facuse deja prieteni pe care urma sa ii cunoasca putin mai tarziu, sau poate putin mai mult. Notiunea de timp nu exista, intre acum si atunci nu era diferenta decat de una sau doua clipe. Nevoile trupesti probabil erau satisfacute inconstient, altfel nu ar fi putut supravietui! Trecuse ceva vreme, soarele era inca acolo, la MyReal!ty (05.03.2009 00:58:03): fel de tanar. Iar poneiul s;a gandit ca durerea pe kre o simtea in trupul sau era doar o dovada a faptului ca exista. De batranete nu auzise nicicand, pentru el era tot un ponei. Nici nu avea cum sa stie ca pielea de pe el atarna nu din cauza gravitatiei ci din cauza urmelor pe kre timpul le sapa adanc in fiinta sa. Deodata s'a oprit, nu pentru ca isi gasise raspunsul in cautarea cui era, ci pentru ca picioarele nu;i mai ascultau comenzile. Pentru o secunda si;a indreptat privirea catre genunchii sai. -Ultima oara aratau mai subtiri, probabil e un semn ca ma apropii de ceea ce vreau. si;a zis in soapta "poneiul" - mai e putin, nu ma pot opri acum, dar era in zadar... faptul ca isi dorea sa continue drumul nu mai era sufient incat sa si realizeze asta. Dupa lungi lupte cu sine s'a convins ca nu mai putea MyReal!ty (05.03.2009 01:08:01): sa se ridice MyReal!ty (05.03.2009 01:09:24): si a murit end of story
apo dan.....nu sh ce se intampla dapoi ya...de la o vreme nu sh cum itzi tratezi tu prietenii...sau gagicile:-J..;))....dapoi sa le dai ignore sau sa le pui pe invisible....nu sh..amu yo shtiu in functie de situatie..nu zic nimic k asta da...se mai intampla...dapoi nici chiar asha:P:P....take care baituc>:D
<
pone sh poza aia cu curu tau ala mare:))